Elena Pomana
Acum 15 ani, viața mea era un labirint de durere și disperare, de aceea am ales să explorez terapiile alternative într-un moment în care sănătatea mea era puternic afectată. Aveam dureri severe de coloană, probleme digestive și tahicardie frecventă, ajungând să iau până la 30 de pastile pe zi pentru a putea tolera durerea. De asemenea diagnosticul pe care îl dețin, Fibrodysplasia Ossificans Progressiva (FOP), o boală ultra rară, adăuga un strat suplimentar de complexitate.
Zilele mele începeau și se terminau cu durere. Durerile severe de coloană mă trezeau în fiecare dimineață, transformând simpla acțiune de a mă ridica din pat într-o teroare. Problemele digestive îmi făceau imposibilă bucuria de a mânca, transformând fiecare masă într-o sursă de anxietate. Tahicardia, care apărea frecvent și fără avertisment, îmi aducea o teamă constantă pentru viața mea.
În încercarea disperată de a-mi gestiona simptomele, ajunsesem să iau 20 de pastile pe zi. Fiecare pastilă era o promisiune de ușurare, dar și un memento dureros al stării mele. Mă simțeam ca o prizonieră în propriul corp, captivă într-o cușcă de durere și medicamente. Viața mea se rezuma la a supraviețui de la o zi la alta, visurile și aspirațiile mele fiind înlocuite de o luptă constantă pentru a face față durerii.
Medicii pe care i-am consultat păreau la fel de neputincioși ca mine în fața acestor simptome. Tratamentele convenționale ofereau cel mult o ușurare temporară, dar niciodată o soluție pe termen lung.
În acele momente de disperare, a apărut în calea mea un om care și-a găsit vindecarea când nimeni nu i-o oferea nici lui și a vrut să îmi ofere și mie această șansă recomandându-mi această terapie.
Eram atât de încărcată energetic încât aparatele s-au blocat
Îmi amintesc perfect prima mea vizită la cabinetul doamnei doctor. Când m-am așezat pentru prima consultație și prima scanare SCIO, eram un amestec de emoții contradictorii – speranță, frică și o dorință disperată de schimbare. Doamna doctor, cu o voce blândă și o prezență liniștitoare, mi-a explicat procesul și m-a asigurat că totul va fi bine. Eram atât de încărcată energetic din cauza tristeții și furiei încât aparatele cu care îmi personaliza tratamentele s-au blocat. Doamna doctor mi-a explicat că acest lucru se întâmplă foarte rar și că de obicei indică un nivel extrem de ridicat de stres și dezechilibru energetic. Și într-adevar așa era. Frica mea opunea rezistență la bine după atâtea încercări eșuate și vigilența mea era dată peste cap. Era ca și cum corpul meu, prin intermediul acestui dispozitiv, striga în sfârșit după ajutor, iar cineva, pentru prima dată, îl înțelegea cu adevărat.
Următoarele trei luni au fost o perioadă de transformare intensă. Am început un regim de tratamente săptămânale cu SCIO, fiecare sesiune fiind o nouă aventură în explorarea propriului corp și minte.
La început, schimbările erau subtile. După prima săptămână, am observat că mă trezeam dimineața cu puțin mai multă energie. Nu era o diferență dramatică, dar pentru cineva care se simțise epuizată constant, era ca o rază de soare după o lungă iarnă.
Schimbările au devenit mai evidente
Pe măsură ce continuam tratamentele, schimbările au devenit mai evidente. După o lună, am realizat că nu mai aveam nevoie de toate cele 20 de pastile pe care le luam zilnic. Am început să reduc treptat dozele. Fiecare pastilă pe care reușeam să o elimin era o mică victorie, un pas spre libertatea de sub tirania medicamentelor.
Durerile de stomac, care îmi făcuseră viața un calvar, au început să se diminueze. Puteam să mănânc fără teama constantă de regurgitări sau arsuri. Era o senzație aproape uitată – să mă bucur de o masă fără anxietate.
Poate cea mai semnificativă schimbare a fost în ceea ce privește durerile de spate. Dacă înainte aveam nevoie de un tub de alifie antiinflamatoare la fiecare două zile, acum un tub îmi ajungea pentru săptămâni întregi. Puteam să stau mai mult timp în picioare, să mă plimb fără să simt că fiecare pas este o tortură.
Chiar și inflamațiile la picioare, care îmi făceau imposibilă purtarea unor pantofi normali, au început să se reducă.
Stările de nervozitate, care îmi afectau relațiile și calitatea vieții, au devenit mai rare și mai ușor de gestionat. Mă simțeam mai calmă, mai centrată, ca și cum aș fi redobândit controlul asupra propriilor emoții.
Era ca și cum aș fi renăscut. Fiecare zi aducea noi descoperiri despre corpul meu și despre capacitatea sa de vindecare. Începeam să văd posibilități acolo unde înainte vedeam doar limitări.
Am reușit să reduc medicația la doar două pastile pe zi
Pe măsură ce continuam tratamentul, progresele deveneau din ce în ce mai evidente. În următoarele trei luni, am reușit să reduc medicația la doar două pastile pe zi – o realizare pe care o consideram imposibilă cu puțin timp în urmă.
Această reducere drastică a medicației a fost mai mult decât o victorie fizică; a fost o eliberare psihologică. Nu mai eram sclavă unui regim strict de medicamente, nu mai trebuia să-mi planific ziua în jurul orelor de administrare a pastilelor. Era o libertate pe care aproape uitasem că există.
Tubul de alifie antiinflamatoare, care înainte era companionul meu constant, ajunsese să dureze săptămâni întregi. Puteam să fac activități pe care le abandonasem de mult, activități, care oricât de banale ar putea părea pentru alții, pentru mine erau triumfuri uriașe.
Mă simțeam mai echilibrată, mai puțin dominată de durere și, pentru prima dată în ani de zile, plină de speranță. Începeam să visez din nou la viitor, să fac planuri, să îmi imaginez o viață dincolo de limitările bolii mele.
Viața are un mod de a ne testa reziliența
Însă viața are un mod de a ne testa reziliența chiar și în momentele noastre de triumf. După câțiva ani de progrese constante cu SCIO, m-am confruntat cu o nouă provocare: dificultăți financiare care m-au forțat să întrerup tratamentul.
A fost o decizie grea. Știam cât de mult mă ajutase SCIO și mă ajuta tratamentul.
În timp ce unele simptome au rămas sub control, altele au început să se intensifice treptat. Dar cea mai mare lovitură a venit când am fost diagnosticată cu endometrioză, o afecțiune care mi-a adus noi provocări și dureri.
Endometrioza a adus cu ea dureri pelvine intense și o oboseală copleșitoare. Era ca și cum corpul meu se răzvrătise din nou împotriva mea. Mă simțeam frustată și deznădăjduită, temându-mă că voi pierde tot progresul pe care îl făcusem.
În acele momente de disperare, mi-am amintit de beneficiile pe care le experimentasem cu SCIO. Amintirea acelor zile mai bune a devenit motivația mea de a găsi o cale de a relua tratamentul.
Revenirea în cabinetul ei a fost ca o întoarcere acasă
Cu sprijinul și încurajările doamnei doctor, am reușit să găsesc o modalitate de a relua tratamentul cu SCIO. Revenirea în cabinetul ei a fost ca o întoarcere acasă – familiară și reconfortantă.
De data aceasta, abordarea mea era diferită. Veneam nu doar cu speranța de a-mi gestiona simptomele FOP, ci și cu provocarea suplimentară a endometriozei. Era ca și cum aș fi pornit într-o nouă călătorie de vindecare, dar de data aceasta cu experiența și încrederea dobândite anterior.
Reluarea terapiei cu SCIO a adus o ameliorare semnificativă a simptomelor endometriozei. Durerile intense care mă chinuiau și mă chinuie au început să se diminueze gradual încetul cu încetul.
Și poate cel mai remarcabil este impactul asupra calității vieții mele în general. Mă simt din ce în ce mai energică, mai prezentă în propria viață.
Pe parcursul anilor, SCIO a devenit un aliat de nădejde în lupta mea cu FOP, endometrioza și alte probleme de sănătate. Am observat că rezultatele optime apar când fac patru ședințe pe lună, dar chiar și o singură ședință lunară poate aduce beneficii semnificative.
SCIO mă ajuta să-mi recalibrez întreaga ființă – corp, minte și spirit
Dincolo de ameliorarea simptomelor fizice, am descoperit că devenisem mai rezistentă la stres și mai capabilă să-mi gestionez emoțiile. Era ca și cum SCIO nu doar că-mi trata corpul, ci mă ajuta să-mi recalibrez întreaga ființă – corp, minte și spirit.
Am început să observ conexiuni subtile între starea mea emoțională și simptomele fizice. În perioadele de stres intens, simptomele tindeau să se intensifice. Dar acum aveam instrumentele pentru a gestiona aceste fluctuații. SCIO mă învățase să ascult mai atent semnalele corpului meu și să răspund cu compasiune și înțelegere.
Un aspect neașteptat al acestei călătorii a fost modul în care m-a ajutat să-mi redefinesc relația cu propriul corp. Dacă înainte îl vedeam ca pe un inamic, ceva ce mă trăda constant, acum începeam să-l văd ca pe un aliat în procesul de vindecare. Am învățat să am răbdare cu mine însămi, să celebrez micile victorii și să privesc fiecare provocare ca pe o oportunitate de creștere.
Privind în urmă, experiența mea cu SCIO a fost profund transformatoare. De la o stare de sănătate precară și o perspectivă sumbră, am ajuns să trăiesc o viață pe care nu o credeam posibilă. Reducerea dependenței de medicamente, diminuarea durerilor cronice și îmbunătățirea semnificativă a calității vieții sunt doar câteva dintre beneficiile tangibile pe care le-am experimentat.
Dar poate cel mai important aspect a fost schimbarea în mentalitatea mea. Am învățat că vindecarea nu este întotdeauna despre eliminarea completă a unei boli, ci despre găsirea unui echilibru și a unei calități a vieții în ciuda provocărilor.